Încă sub influența evenimentelor petrecute la EcoRun Moieciu 2022, sunt tare entuziasmată și bucuroasă că am putut participa cu toții (care și-au propus) la acest eveniment cu un ecou mare în toată România.

După doi ani de așteptare, din fericire, anul acesta, încă din primăvară, a venit cu vestea că vom avea șansa să alergăm pe potecile înalte și de o frumusețe rară a Moieciului de Sus, Fundata și împrejurimi. Cu toate că organizatorii erau sceptici până aproape în ultima lună de desfășurarea evenimentului, mai cu toții deja ne pregăteam pentru acest eveniment unic, la care sunt alergători, care au participat aproape la fiecare ediție din 2012 încoace.
Și cum se întâmplă de atâția ani în Târnăveni și împrejurimi, deja începusem antrenamentele din timp alături de cea mai tare echipă din oraș, echipa 12 Fitness Gym.
Claudiu organiza alergări pe potecile orașului aproape săptămânal, iar pentru o formă și mai bună pentru alergat, ne era alături și în sala 12 Fitness Gym și ne ajuta ca și antrenor pentru “mentenanța” mușchilor și a aparatului cardio, atât de necesari în alergare.

La alergări era binevenit oricine, și cei care nu voiau neapărat o participare la Moieciu. Cărora le place să aibă grijă de ei înșiși, de sănătatea lor, și cărora le e drag natura, voia bună și zâmbetele în aerul proaspăt de primăvară.
Drumul către evenimentul Salomon EcoRun Moieciu fiecare își organizează singur, unii dintre noi organizându-și deplasarea împreună. Cert e faptul că fiecare ne dorim să dormim noaptea deja acolo, ca să ne putem lua startul a doua zi proaspeți, aclimatizați, și plini de energie.

 

În dimineața concursului ne adunaserăm cu toții ca să ne putem pregăti împreună de start: unii băusem cafea de dimineață, mai povesteam de experiența anilor trecuți (cu cei noi participanți), ne destindeam de tensiunea ce-ți provoacă clipele de dinaintea startului. Era o atmosferă superbă, încercând să ne ajutăm reciproc: ne ascultam unii pe alții, doream ca fiecare să stea la linia de start pregătit trup și sufletește. Și până la urmă asta se întâmplă în grupul acesta minunat. În acele clipe puține îți dai seama cât de uniți eram în fața acelui provocări de a alerga. Îți dai seama că acolo ești acceptat, ești susținut, ba mai mult, fiecare îți dorește să devii cât mai bun/cel mai bun în alergarea ta, pe drumul tău (de fapt egal pentru toți) și că nu se întâmplă absolut nimic, dacă cumva nu s-au aliniat planetele pentru tine și ai o zi mai rea. Ești acceptat oricum. Și nu cred că tânjește mai mult ființa umană pentru altceva decât pentru acceptarea necondiționată. Ei, în diminețile de dinaintea startului la EcoRun în grupa asta exact un sentiment din acestea te cuprinde: acceptarea necondiționată (care e, dacă vrem să fim sinceri, destul de rar în zilele noastre).

Cum înaintam în timp de ora startului, ieșisem cu toții la o încălzire totală a corpului și totodată dinamică, mărindu-ne pulsul pentru a ne fie bine în timpul alergării. Oarecum simțeam aburul răcoros care se ridica din sol, burpeesurile nu prea erau preferatele, dar am reușit totuși să ne obosim destul pentru un ritm optim a inimii. Oricum, până la linia de start mai aveam de plimbat cam 7-8 minute, timp în care iarăși, ne bucuram unii de alții, ne împărtășeam emoțiile și ne încurajam.
Ajunși la locul startului, bucuroși că în sfârșit se întâmplă emoția acela, am început să ne îmbrățișăm de încurajare, ne făceam fotografii, și ce era și mai frumos, ne-am întâlnit cu alți prieteni și alergători cunoscuți.

La ora 9 își dădea startul o parte a echipei 12 Fitness Gym. Cum se întâmplă de câțiva ani încoace, startul la acest eveniment se dă în două valuri, cu o jumătate de oră între ele, dar care nu afectează cu nimic prestația participanților, din contră, fluidizează mai mult spre o alergare mai comodă pe regiunile cu poteci foarte înguste.
Moieciu de Sus este un sătuc absolut unic prin locul său mirific unde se situează. Un loc și o regiune considerată a fi ultimele din Europa pentru sălbăticia sa. La îmbrățișarea munților Bucegi cu creasta Piatra Craiului din curbura Carpaților, această mică locație care cucerește prin unicitate lui, se află deja la o altitudine de 950 m deasupra mării. Deci singur startul e deja o provocare pentru mulți alergători, care încă mai trebuiesc să alerge 650 de m diferență până la finish (acumulând astfel 1600m D+).

Alergarea începe pe asfalt, cu o înclinație lentă dar în urcare, ajungi să traversezi pârâul Turcul, iar drumul continuă în urcare bruscă pe o potecă de pădure îngustă. Iar de acolo se începe dezlănțuirea. Acest traseu de fapt Eco turistic alternează: când prin soare pe poteci înierbate și prin sate cu garduri lungi de lemn, când la umbră prin pădure, când se urcă când se coboară, când se merge pe curbe de nivel.
A doua participare a mea la acest eveniment mi-a adus o înțelegere mai profundă a sentimentului bucuriei în alergare. Alergând la poalele munților, în pădurile cu pinii de sute de ani, simțim că ne apropiem de natură, că ne contopim pe potecile ei cu natura, devenim parte a naturii. Și cum înaintăm pe acest drum, înțelegem că drumul acela e a noastră, fiecăruia drumul lui intim și individual, că de fapt nu spre finish ajungem ci la sinea proprie. Ajungem să fim conectați iarăși cu ființa proprie, o conexiune de care avem atâta nevoie, conexiune pe care o pierdem atât de repede în stresul cotidian… Acest drum de la start până la finish e de fapt despre sine, și nu se termină ajunși la capătul traseului… Și așa se face că drumul acesta înseamnă fericirea (eliberare de endorfină) , după care tânjește atât de mult omenirea.

Drumul meu în acest concurs a adus să înțeleg cât de mic sunt în fața munților, totodată stâncile ce apar pe acest traseu m-au fascinat și m-au susținut în clipele mele grele ajunse aproape de abandon.

Finishul acestui concurs e pur și simplu epic. Coborând de pe munte pe o porțiune brutală, ajungem iarăși pe asfalt, iar după aprox. 1 km urmează să traversezi mult așteptata linie de finish. Îmi amintesc acum doi ani când treceam această linie am ajuns direct în brațele antrenoarei Anca Păcurar și a altui alergător ajuns înaintea mea, Lică. Rămân pentru totdeauna recunoscătoare pentru acea îmbrățișare, pentru că pur și simplu se lasă cu o încărcare emoțională foarte mare când ajungi la finish.

Anul acesta zona de finish era separată pentru susținători, nu prea era voie prezența acolo. Dar după ce mi-am revenit și cu picioarele pe pământ l-am zărit pe Zsolt, care făcea disperat cu mâna să mă îndrept spre el. Mulțumesc Zsolt! După ce am ieșit din zona de finish, l-am găsit pe ceilalți care erau ajunși deja în finish, și susținători, iar sentimentul acela este pur și simplu de nedescris.
După hidratare și revenire toți, am așteptat pe ceilalți participanți din grup. Întotdeauna când ajungea cineva din grupul nostru ne sărea adrenalina de bucurie și de mândrie că a reușit.

Iar când aproape toți am ajuns, după poze cu zâmbete largi și transpirație totală, ne-am îndreptat fiecare la locul de cazare pentru cool down și duș.
Credeați că se terminase? Ei… “cea mai tare sală din oraș” nu înseamnă numai competiție. Înseamnă și voie bună. Așa că, după ce ne-am mai revenit din alergare, s-a lăsat cu un after party răsunător și o masă copioasă din ingrediente din locuri sigure și sănătoase. Însă timpul de după concurs e absolut individual, așa se face ca unii dintre noi am ales să mai facem o plimbare în împrejurimi.

Spre final aș dori să cunoașteți câteva fapte despre acest concurs a grupului:

• cea mai mare surpriză anul acesta o constituie Lili, cine s-a hotărât în pijamale, lângă cafea de după trezire, cu echipament neadecvat sau vreo pregătire specifică, că va alerga sub un număr rămas liber. Și ea ne demonstrează că voința bate recorduri! Ea termină sub timpul limită, și ne lasă cu o motivație pe viitor imensă. Felicitări Lili (știi cum e Lili? Alergătoarele înceți ne fac pe noi să ne simțim mai rapizi )
• începătoarele din sezonul aceste uimesc prin timpul absolut genial pe care îl aleargă! Felicitări maxime Timi, Blanka, Rózsika și Cristi!
• s-a lăsat și cu îmbunătățirea timpului din anii precedenți la mai mulți dintre noi, felicitări pentru perseverență!
• iar să vă puteți închipui ce înseamnă o alergare de acest volum: între doi alergători ajunși în finish la 46 de secunde unul de celălalt, au intrat în finish 7 persoane!

Mulțumirile mele se îndrept către echipa 12fitnesgym, Claudiu pentru antrenamente, organizare, oportunitate și vouă dragi participanți, fiecăruia în parte!

Sunteți absolut minunați!
Anca, mi-ai lipsit mult, dar te înțeleg perfect!

Proba Cross 824 participanți:
FETE:
Csilla Fulop 1.46.42 GENERAL 213
Timea Balea 1.54.36 GENERAL 280
Rencz Julia 1.56.05 GENERAL 297
Anna Szilagyi Rozsika 2.10.04 GENERAL 455
Mihaela Popa 2.11.21 GENERAL 473
Chetan Blanka 2.12.03 GENERAL 485
Anna Maria Varga 3.16.46 GENERAL 755
Rupa Lili 3.52.27 GENERAL 814

BAIETI:
Chetan Claudiu 1.24.09 GENERAL 49
Andrei Nicolae Banyai 1.29.08 GENERAL 75
Rencz Zsolt 1.29.51 GENERAL 83
Pop Gheorghe 1.30.40 GENERAL 88
Adi Ciuchina 1.40.01 GENERAL 152
Cristian Balea 2.05.49 GENERAL 408
Celestin Beleanu 2.22.15 GENERAL 570